Sunday, January 13, 2008

Si ca tot veni vorba de Gaiman

Take That- Rule The world

in caz ca nu stiti la ce ma refer, melodia e pe OST-ul de la Stardust, care e facut dupa cartea omonima a lui Gaiman.

Uhmmm... habar n-am

titlul poate parea cel putin ciudat, dar azi sunt in pana de idei.
ma plictiseam azi asa ca am zis sa intru putin pe site-ul oficial al lui Neil Gaiman, in ideea de-a vedea ce mai coace gorobetele pe-acolo. Tipu are un site foarte misto, si un blog in care scrie aproape zilnic. S-o luam pe rand. Gaiman e, de ceva timp, scriitorul meu favorit. Imi placea cam tot ce citisem, dar m-a cucerit definitiv cu Snow, Glass, Apples (poveste ciudata, Alba-ca-Zapada d.p.d.v al mamei vitrege, in care aia mica e a rea, si peste toate astea, mai e si vampir- I know, I'm weird). Iar chestia cu blogul n-o fac multi.
Ei, si ce m-a traznit, ia sa intru in sectiunea audio. Printre toate chestiile de-acolo, am dat side-un interviu cu scriitorul, luat de fiica-sa, Maddie, pe care-o pomeneste mega-des. Era clar ca-si iubeste copilul, asa cum o face orice tatic normal. Dar interviul e foarte, foarte dulce. Razbate din el o caldura nemaipomenita. Fie-sa e dezghetata foc, si nu m-as mira sa-i calce pe urme. Si e clar ca se iubesc mult. Relatiile tata-fiica sunt unele din cele mai minunate chestii de pe lumea asta. Am un tatic (toti avem actually, daca e cu noi sau nu e altceva) minunat, pe care-l iubesc din toata inima. E minunat sa ai un tata asa grozav ca al meu. Dupa cum ziceam, sunt topita dupa chestia father-daughter, si interviul ala mi-a adus aminte cat de minunata e. Diseara, cand vine de la tara, o sa-i fac o surpriza tatei. Inca nu stiu ce. I'll figure something out. Si-o sa-i spun cat de mult il iubesc. O sa i-o repet mereu si mereu, sa n-o uite niciodata.
Iar acu ma duc sa-mi termin Neverwhere a lui Gaiman. Da, da, sunt obsedata.