Monday, June 20, 2011
Friday, September 17, 2010
Saturday, August 28, 2010
Friday, March 26, 2010
Tuesday, October 27, 2009
Sunday, January 13, 2008
Si ca tot veni vorba de Gaiman
Take That- Rule The world
in caz ca nu stiti la ce ma refer, melodia e pe OST-ul de la Stardust, care e facut dupa cartea omonima a lui Gaiman.
in caz ca nu stiti la ce ma refer, melodia e pe OST-ul de la Stardust, care e facut dupa cartea omonima a lui Gaiman.
Uhmmm... habar n-am
titlul poate parea cel putin ciudat, dar azi sunt in pana de idei.
ma plictiseam azi asa ca am zis sa intru putin pe site-ul oficial al lui Neil Gaiman, in ideea de-a vedea ce mai coace gorobetele pe-acolo. Tipu are un site foarte misto, si un blog in care scrie aproape zilnic. S-o luam pe rand. Gaiman e, de ceva timp, scriitorul meu favorit. Imi placea cam tot ce citisem, dar m-a cucerit definitiv cu Snow, Glass, Apples (poveste ciudata, Alba-ca-Zapada d.p.d.v al mamei vitrege, in care aia mica e a rea, si peste toate astea, mai e si vampir- I know, I'm weird). Iar chestia cu blogul n-o fac multi.
Ei, si ce m-a traznit, ia sa intru in sectiunea audio. Printre toate chestiile de-acolo, am dat side-un interviu cu scriitorul, luat de fiica-sa, Maddie, pe care-o pomeneste mega-des. Era clar ca-si iubeste copilul, asa cum o face orice tatic normal. Dar interviul e foarte, foarte dulce. Razbate din el o caldura nemaipomenita. Fie-sa e dezghetata foc, si nu m-as mira sa-i calce pe urme. Si e clar ca se iubesc mult. Relatiile tata-fiica sunt unele din cele mai minunate chestii de pe lumea asta. Am un tatic (toti avem actually, daca e cu noi sau nu e altceva) minunat, pe care-l iubesc din toata inima. E minunat sa ai un tata asa grozav ca al meu. Dupa cum ziceam, sunt topita dupa chestia father-daughter, si interviul ala mi-a adus aminte cat de minunata e. Diseara, cand vine de la tara, o sa-i fac o surpriza tatei. Inca nu stiu ce. I'll figure something out. Si-o sa-i spun cat de mult il iubesc. O sa i-o repet mereu si mereu, sa n-o uite niciodata.
Iar acu ma duc sa-mi termin Neverwhere a lui Gaiman. Da, da, sunt obsedata.
ma plictiseam azi asa ca am zis sa intru putin pe site-ul oficial al lui Neil Gaiman, in ideea de-a vedea ce mai coace gorobetele pe-acolo. Tipu are un site foarte misto, si un blog in care scrie aproape zilnic. S-o luam pe rand. Gaiman e, de ceva timp, scriitorul meu favorit. Imi placea cam tot ce citisem, dar m-a cucerit definitiv cu Snow, Glass, Apples (poveste ciudata, Alba-ca-Zapada d.p.d.v al mamei vitrege, in care aia mica e a rea, si peste toate astea, mai e si vampir- I know, I'm weird). Iar chestia cu blogul n-o fac multi.
Ei, si ce m-a traznit, ia sa intru in sectiunea audio. Printre toate chestiile de-acolo, am dat side-un interviu cu scriitorul, luat de fiica-sa, Maddie, pe care-o pomeneste mega-des. Era clar ca-si iubeste copilul, asa cum o face orice tatic normal. Dar interviul e foarte, foarte dulce. Razbate din el o caldura nemaipomenita. Fie-sa e dezghetata foc, si nu m-as mira sa-i calce pe urme. Si e clar ca se iubesc mult. Relatiile tata-fiica sunt unele din cele mai minunate chestii de pe lumea asta. Am un tatic (toti avem actually, daca e cu noi sau nu e altceva) minunat, pe care-l iubesc din toata inima. E minunat sa ai un tata asa grozav ca al meu. Dupa cum ziceam, sunt topita dupa chestia father-daughter, si interviul ala mi-a adus aminte cat de minunata e. Diseara, cand vine de la tara, o sa-i fac o surpriza tatei. Inca nu stiu ce. I'll figure something out. Si-o sa-i spun cat de mult il iubesc. O sa i-o repet mereu si mereu, sa n-o uite niciodata.
Iar acu ma duc sa-mi termin Neverwhere a lui Gaiman. Da, da, sunt obsedata.
Subscribe to:
Posts (Atom)