Azi m-am trezit prost. Pentru ca am adormit la fel. Pe canapea in sufragerie, uitandu-ma la TV. Ciudat, azi-dimineata era oprit. Teveu' adica. Ciudat, nu-mi aduc aminte sa-l fi inchis. MA rog, sa-i dam Mulder-ului ce-i al Mulder-ului si sa lasam in pace misterele cosmice. Fapt e ca am dormit stramb, asa ca ma doare gatul de ma-ntorc ca lupii.
Dar nici macar despre asta nu e postul meu. In cel mai bun caz contribuie la starea de draci pe care o am. Dupa un dus chinuitor si-un mic dejun pe fuga, zic "hai sa bat covorul". unul mai ramasese ne-executat de tata, care-i acum la tara. Ma rog, iau covoru la spinare, si tup tup pe scari. Ma duc unde stiam eu ca e de obicei bara de batut covoare. deja incep sa ma simt in zona crepusculara. Adica, care este (sic!), ca nu mai este. Bara adicatelea. Puah. Hai la cealalta putin mai departe. Acolo stupoare si injuraturi la adresa unui idiot cu masina de Dolj.
Bara respectiva e de la natura (a se citi idiotul care-a montat-o) pusa cam tembel. Adica e foarte aproape de un garaj, asa ca pentru a bate covorul pe ambele parti, trebuie sa-l cobori odata, si sa-l muti invers. Ma rog. dar acum tampitelul doljean mai sus mentionat puse masina FIX sub bara. Adica bate-o vere daca ai cum. Imi pare rau ca n-am avut aparatul sa va arat poze, dar e la mai sus-mentionatul tatic. Poate diseara.
Odiseea continua. ma car cu covorul la a treia bara, la mama dracu'. dar nah... acolo... alt tembel, cu masina pusa foarte, foarte aproape de ea. Idiotii lu' peste, parcati dracului unde trebuie. de-aia s-au inventat chestiile alea numite parcari. aaa, apropo, ambele bare mentionate sunt inconjurate de spatiu verde. Pe care aia l-au calcat cu masina cand au parcat-o unde au parcat-o. Fierb. Trebuie sa plec. Cu troleul. In care-or sa rasune iar manele, indiferent de cat de tare ar fi dat player-ul meu, tot o sa ascult Nightwish feat Gutza, sau Metallica cu Minune, sau mai stiu eu ce. Mda... nici nu ma mai mir. E Romania, wtf?
Saturday, December 15, 2007
Monday, December 3, 2007
A qoute a day
n-am mai scris de mult, pt ca n-am timp. dar azi am gasit ceva care-mi place mult:
"Love (understood as the desire of good for another) is in fact so unnatural a phenomenon that it can scarcely repeat itself, the soul being unable to become virgin again and not having energy enough to cast itself out again into the ocean of another's soul." - james joyce.
"Love (understood as the desire of good for another) is in fact so unnatural a phenomenon that it can scarcely repeat itself, the soul being unable to become virgin again and not having energy enough to cast itself out again into the ocean of another's soul." - james joyce.
Friday, October 26, 2007
Remember, remember, the 5th of November
Sau a 5-a vizionare de V for Vendetta, azi-noapte. Unul dintre filmele mele favorite. Bine, bine, o sa ziceti, e un film kickass, dar nu de trecut acolo in lista de filme "de suflet". Ei bine, think again.
Pentru mine, e unul din cele mai sensibile filme facute in ultimul timp. Si aici Tiberiu (aka Tezeu, cautati-l in blogroll) o sa ma contrazica, pe motiv ca e doar, citez, "indoctrinare". Pentru democratie, of course, dar tot indoctrinare.
Not so fast, Sfintia Voastra. Recunosc. una dintre ideiile principale ale filmului asta e. Dar nu singura. Prin toate elementele si simbolurile, uneori atat de subtile, prin toate aluziile si referirile la lucruri pentru CHIAR merita sa mori (libertate, frumusete, si mai ales.... dragoste). Trandafiri rosii intr-o lume gri. Muzica intr-o lume surda. Dragostea ca sacrificiu suprem.
Hugo Weaving e genial, cel mai bun rol al sau ever (care Agent Smith. care Elrond?). Natalie Portman nu mi-e prea simpatica asa ca nu m-a impresionat in mod special. Dar nu joaca rau.
Dar sa revenim la V. V nu e un erou, si nici macar nu pretinde asta. E doar un om care incearca sa-i pedepseasca pe cei care i-au distrus viata, dar care e constient ca o revolta de unul singur n-ar avea rezultate, si ca, in acelasi timp, multimea are nevoie de un lider, sau macar de un impuls, pentru a indrazni sa protesteze, mai mult sau mai putin violent.
Ideea cu mastile, de la sfarsit, e geniala. Toate personjele moarte de-a lungul filmului re-apar de sub masti, si chiar Weaving e printre ei.
De ce merita vazut? Pentru ca, la fel ca si Equilibrium-ul lui Kurt Wimmer, e, dincolo de scenele kickass de lupta (care nu lipsesc din niciunul din filme), un film cu o sensibilitate si o inteligenta speciala. Pentru ca in multitudinea de pelicule violente si-atat, sunt unele care au si ceva de zis. Si chiar mai mult decat atat, trezesc sentimente. Pe mine Matrix nu ma incalzise prea tare, cu toate mesajele sale, tocmai pentru ca-i lipsea acest sentimentalism deloc gratuit.
Si pentru ca scena de final, in care Parlamentul face bum!, e absolut delicioasa.
I see you've found my underground, help yourself to guns and ammo....
Pentru mine, e unul din cele mai sensibile filme facute in ultimul timp. Si aici Tiberiu (aka Tezeu, cautati-l in blogroll) o sa ma contrazica, pe motiv ca e doar, citez, "indoctrinare". Pentru democratie, of course, dar tot indoctrinare.
Not so fast, Sfintia Voastra. Recunosc. una dintre ideiile principale ale filmului asta e. Dar nu singura. Prin toate elementele si simbolurile, uneori atat de subtile, prin toate aluziile si referirile la lucruri pentru CHIAR merita sa mori (libertate, frumusete, si mai ales.... dragoste). Trandafiri rosii intr-o lume gri. Muzica intr-o lume surda. Dragostea ca sacrificiu suprem.
Hugo Weaving e genial, cel mai bun rol al sau ever (care Agent Smith. care Elrond?). Natalie Portman nu mi-e prea simpatica asa ca nu m-a impresionat in mod special. Dar nu joaca rau.
Dar sa revenim la V. V nu e un erou, si nici macar nu pretinde asta. E doar un om care incearca sa-i pedepseasca pe cei care i-au distrus viata, dar care e constient ca o revolta de unul singur n-ar avea rezultate, si ca, in acelasi timp, multimea are nevoie de un lider, sau macar de un impuls, pentru a indrazni sa protesteze, mai mult sau mai putin violent.
Ideea cu mastile, de la sfarsit, e geniala. Toate personjele moarte de-a lungul filmului re-apar de sub masti, si chiar Weaving e printre ei.
De ce merita vazut? Pentru ca, la fel ca si Equilibrium-ul lui Kurt Wimmer, e, dincolo de scenele kickass de lupta (care nu lipsesc din niciunul din filme), un film cu o sensibilitate si o inteligenta speciala. Pentru ca in multitudinea de pelicule violente si-atat, sunt unele care au si ceva de zis. Si chiar mai mult decat atat, trezesc sentimente. Pe mine Matrix nu ma incalzise prea tare, cu toate mesajele sale, tocmai pentru ca-i lipsea acest sentimentalism deloc gratuit.
Si pentru ca scena de final, in care Parlamentul face bum!, e absolut delicioasa.
I see you've found my underground, help yourself to guns and ammo....
Monday, October 22, 2007
exces de inteligenta
o anumita tuta care nici macar nu merita sa fie numita, are impresia ca e mare geniu, si sta probabil toata ziua cu curul in scaun si cauta greselile altora. cand ea o face de oaie rau de tot in aproape tot ce face.
a ajuns sa-si transforme locul de munca intr-o cocina, dar e mare critic al greselilor altora. stiti voi aia cu paiul din ochiul altora si barna din cel propriu.
draga mea, stai linistita, nu esti unde esti ca esti prea desteapta, prea priceputa sau asa ceva. nici macar frumoasa nu esti, sa zici ca de asta te-au ales. a, nu. no way. esti pur si simplu singura dispusa sa le accepte futaiurile si frecusul pe creier. ceea ce arata o doza de disperare a lor si una de inconstienta a ta. asa ca inainte sa te iei de greselile unora, ai grija, te rog, ca site-ul ala de unde-ti iei banii sa nu mai toarne la informatii gresite cu carul, si corecteaza-ti dracului textele inainte sa le dai in tipar. nu de alta, dar esti penibila. a, si ca fapt divers, nu mai pleca urechile la toate barfele din firma despre fosti angajati. cand o sa zbori (which will happen sooner or later), la fel or sa zica de tine, daca nu si mai si. de ce? pentru ca tu ai putea la fel de bine sa vinzi ceapa la aprozar, ca oricum nici asta nu e mai mult decat o slujba pentru tine, in nici un caz o pasiune.
a ajuns sa-si transforme locul de munca intr-o cocina, dar e mare critic al greselilor altora. stiti voi aia cu paiul din ochiul altora si barna din cel propriu.
draga mea, stai linistita, nu esti unde esti ca esti prea desteapta, prea priceputa sau asa ceva. nici macar frumoasa nu esti, sa zici ca de asta te-au ales. a, nu. no way. esti pur si simplu singura dispusa sa le accepte futaiurile si frecusul pe creier. ceea ce arata o doza de disperare a lor si una de inconstienta a ta. asa ca inainte sa te iei de greselile unora, ai grija, te rog, ca site-ul ala de unde-ti iei banii sa nu mai toarne la informatii gresite cu carul, si corecteaza-ti dracului textele inainte sa le dai in tipar. nu de alta, dar esti penibila. a, si ca fapt divers, nu mai pleca urechile la toate barfele din firma despre fosti angajati. cand o sa zbori (which will happen sooner or later), la fel or sa zica de tine, daca nu si mai si. de ce? pentru ca tu ai putea la fel de bine sa vinzi ceapa la aprozar, ca oricum nici asta nu e mai mult decat o slujba pentru tine, in nici un caz o pasiune.
Tuesday, September 18, 2007
Ganduri de toamna
Ultima prima zi de scoala. Ultimul an alaturi de cei pe care de 3 (pe unii chiar de 11) ani i-am numit colegi si prieteni, ultima toamna in liceu. Un an greu, decisiv in viata.
In acelasi timp, un an (in curand) de cand am cunoscut un om minunat si care mi-a schimbat viata, care m-a invatat sa fiu mai buna, mai inteligenta, mai increzatoare in mine, dar mai ales, sa fiu eu insami. Fara artificii, fara ascunzisuri, fara accesorii. Un om care, intotdeauna ii pune pe altii inaintea lui, si care are grija ca intotdeauna sa fii ok, sa te simti bine si in largul tau. Un om primitor, prietenos, inteligent, pasionat de ceea ce face, cald si bland. Un om extraordinar.
Tot in curand se face un an de cand bunul meu prieten Emanuel Lazarescu a parasit site-ul in care-si pusese sufletul timp de 5 ani, CineMagia. In acelasi timp, un an de cand s-a lansat noul lui proiect, CineFan. Din nou a dat dovada de aceeasi pasiune si profesionalism ca si inainte. Plus o doza mare de independenta si ambitie. Multumesc ca m-ai lasat sa fac parte din toate astea, Emi!
Un an in care toate s-au schimbat pentru mine, in care am devenit ceva mai bun, si in care mi-am gasit un scop si linistea sufleteasca, in care mi-am facut noi prieteni, si sper eu, cat de cat, un nume.
Toamna... amintiri dintr-o vara frumoasa, ganduri de viitor, sperante, dorinte si vise... o frunza singuratica pe asfalt...
In acelasi timp, un an (in curand) de cand am cunoscut un om minunat si care mi-a schimbat viata, care m-a invatat sa fiu mai buna, mai inteligenta, mai increzatoare in mine, dar mai ales, sa fiu eu insami. Fara artificii, fara ascunzisuri, fara accesorii. Un om care, intotdeauna ii pune pe altii inaintea lui, si care are grija ca intotdeauna sa fii ok, sa te simti bine si in largul tau. Un om primitor, prietenos, inteligent, pasionat de ceea ce face, cald si bland. Un om extraordinar.
Tot in curand se face un an de cand bunul meu prieten Emanuel Lazarescu a parasit site-ul in care-si pusese sufletul timp de 5 ani, CineMagia. In acelasi timp, un an de cand s-a lansat noul lui proiect, CineFan. Din nou a dat dovada de aceeasi pasiune si profesionalism ca si inainte. Plus o doza mare de independenta si ambitie. Multumesc ca m-ai lasat sa fac parte din toate astea, Emi!
Un an in care toate s-au schimbat pentru mine, in care am devenit ceva mai bun, si in care mi-am gasit un scop si linistea sufleteasca, in care mi-am facut noi prieteni, si sper eu, cat de cat, un nume.
Toamna... amintiri dintr-o vara frumoasa, ganduri de viitor, sperante, dorinte si vise... o frunza singuratica pe asfalt...
Tuesday, September 11, 2007
the gay thing
am mai zis-o si-o repet. n-am nici pe dracu' cu gay-ii. e ok, e treaba lor. cat ramane a lor.
n-am nimic nici macar cu Larry Wachowski, care mai nou e femeie.
da' cand intru pe deviantart si caut si eu vreun desen misto cu Sirius Black, zau de nu ma apuca toate pandaliile cand 3 sferturi din ele implica o relatie intre el si Remus Lupin. nu-mi aduc aminte sa fi zis madam Rowling in 6 volume pe care le-am citit pana acum ca aia doi erau pe felie. ba chiar Remus e indragostit de Tonks. care e o tipa. ahem, ma grabesc sa-mi iau si ultimul volum, poate or stii altii mai mult ca mine. citit. nimic.
asa ca..... stop drawing stupid yaoi fanart/writing stupid yaoi fanfics about straight characters, for fracks's sake!!!!!!!!!!
(ma rog, tot din seria asta mai mentionez Anakin/Obi Wan, Harry Draco, si... Harry/Snape.... EW)
n-am nimic nici macar cu Larry Wachowski, care mai nou e femeie.
da' cand intru pe deviantart si caut si eu vreun desen misto cu Sirius Black, zau de nu ma apuca toate pandaliile cand 3 sferturi din ele implica o relatie intre el si Remus Lupin. nu-mi aduc aminte sa fi zis madam Rowling in 6 volume pe care le-am citit pana acum ca aia doi erau pe felie. ba chiar Remus e indragostit de Tonks. care e o tipa. ahem, ma grabesc sa-mi iau si ultimul volum, poate or stii altii mai mult ca mine. citit. nimic.
asa ca..... stop drawing stupid yaoi fanart/writing stupid yaoi fanfics about straight characters, for fracks's sake!!!!!!!!!!
(ma rog, tot din seria asta mai mentionez Anakin/Obi Wan, Harry Draco, si... Harry/Snape.... EW)
Wednesday, August 15, 2007
Dark Passion Play
Fools rush in...so it seems like I'm one. ma grabeam sa ma enervez ca noua solista de la Nightwish e naspa. si de fapt... Tuomas Holopainen is a frickin' genius, for chosin' her. among other things.
dupa o auditie de promo-album, tot ce pot spune e "somebody put my lower jaw up again". ma asteptam la orice, dar la asta nu.
sa fim intelesi, nu sunt mega-fan Turunen (ex-solista sutata-n partea posteriora in 2005), dar Eva a fost probabil cea mai proasta alegere pentru a ne obisnui cu vocea lu' madam Olzon. sincer, nu-mi spunea mare lucru. uneori imi aducea aminte de Sharon den Adel (Within Temptation) intr-o pasa (de cantat) proasta. Hell no.
Dark Passion Play e o capodopera. don't get me wrong, nu m-au apucat crizele de fangirl gone wild. dar e de ascultat/savurat
1. The Poet and the Pendulum
sau sufletelul lu' nenea Holopainen trantit (nu tocmai subtil) pe-o tava/pe-un portativ
song-ul incepe cu keyboard-ul magic al finlandezului, si cu niste soapte, pentru a continua cu vocea unui boy-soprano pe care eu l-am crezut duduia Anette at first.
incep chitarile, deja imi aminteste de ceva muzica de film. ca tot e Hans Zimmer preferatul "poetului" nostru. stau si ascult versurile. destul de dure. I cannot die, I the whore for the cold world. auch.
in 14 minute ai timp destul de meditat. ideea de muzica de film imi ticaie in cap- Olzon are calitati de soprana- wow- dar (din fericire!!!) nu e Tarja. i'm afraid, so afraid, of being raped again and again and again- soapte si impresia din ce in ce mai clara (si mai enervanta) de soundtrack. si... boom! here goes Hietala. nu intelegi mare lucru din ce zice, urla cat il duc plamanii. versuri dark, poate cele mai intunecate pe care le-au cantat ei vreodata.
today in the year of our Lord 2005 Tuomas was called from the cares of the day... WHAT THE FUCK? prea trista melodia, dar asta nu inseamna ca e proasta. doar ca doare.
2. Bye Bye Beautiful
inceput a la old Nightwish, Anette umbrita putin de Hietala si mesaj pentru Tarja.
Domnul mai sus mentionat racneste (iar) cat il tine - Bye bye beautiful , b... -nu, n-am auzit bine- ba da?!?- die die beautiful. o palma nu tocmai subtila fostei lor soliste. ca doar cantecul n-o fi adresat vanzatoarei de la alimentara din Kitee care s-a mutat cu sotul in Tampere. bye bye die die, si cantecul se termina. iti lasa putin un gust amar. ceea ce nu se poate spune si despre vocea basistului. omul asta chiar poate canta!!!
3. Amaranth
primul single, si un clip in care domnu' Holopainen ne arata ce pectoralii frumosi a facut el de cand merge la sala.
not bad at all (melodia, nu grupele musculare ale claparului). putin poppish in unele chestii, catchy, si - hopa!- prima piesa vesela de pe album. dar mai e cale lunga sa ne-ajunga. Reaching searching for something untouched- si aici Anette straluceste.
4. Cadence of her last breath
nu una din favoritele mele. Marco a la Tarot trecand prin Delain si Anette pentru prima si - Doamne-ajuta!- singura oara incercand sa semene cu Tarja. nimic special asa ca fast forward catre...
5. Master Passion Greed
n-as vrea sa fiu Marcelo Cabuli acum. adica sotul damei care-a lalait 10 ani cu NW, si pe care ceilalti il acuza ca ar fi indepartat-o de trupa.
chitarile urla in draci- la fel si Hietala. versuri grele, care acuza si taie-n carne vie. sau Tuomas se razbuna in cel mai bun fel in care poate- prin versuri. toata inocenta copilului de-altadata a disparut. daca esti influentabil, ai impresia ca sotul lui Turunen e un zgripturoi care n-a iubit-o si a folosit-o. ma rog.
prima piesa de nota 10 de pe album.
6. Eva
nu mare branza, poate ultima urma de inocenta din versurile lui Tuomas. fast fwd, ca e deja prea mult
7. Sahara
o nebunie de piesa. incepe cu ritmuri celtice. bine, bine, da' de ce Sahara? pentru ca... bloody hell! se continua cu cele orientale.
beat alert, si Olzon at her best. probabil piesa ii scoate cel mai bine in evidenta calitatile vocale, care din ce in ce mai des ma duc cu gandul la calitati de soprana inca nedescoperite. tematica- clar inspirata din zona despre care vorbeste si titlul. o revenire la o mai veche obsesie a lui Tuomas- Egiptul (vezi Tuthankamen si Pharaoh Sails to Orion), si referiri la 1001 de nopti (one thousand one nights I've seen). piesa-mi aduce aminte de Oceanborn, albumul meu preferat, fara vocea lui Tapio Wilska si cu inflexiunile de geniu ale Anettei cand te astepti cel mai putin.
inca un 10 curat. ma duc sa-mi iau narghileaua.
8. Whoever brings the night
Olzon canta bine, dar de asta ma convinsesem deja. versuri ceva mai usurele, si nu asa de dark. si iar impresia aia de muzica de film. neeeext
9. For the heart I once had
Olzon incepe cu o voce child-like. nu pot zice ca prima parte ma incanta. I've got to give her that- tipa are plamani. prea linistita pentru mine, desi versurile imi plac, nu am rabdare sa le ascult de mai multe ori. trec mai departe
10. The Islander
HELL YEA! ce ziceam mai devreme despre Hietala? ca stie sa cante. l-am subestimat. ritmuri celtice, bodhrane, flauturi si chitari acustice. si dor de mare. ma duce cu gandul la un Once upon a trubadour mult mai prelucrat. si la Jack Sparrow. mai ca-ti vine sa sutesti o corabie si sa pornesti direct spre... the end of world, cum zic versurile. sau macar pana-n Scotia.
piesa de ascultat iarna cu romul... aaa... pardon, ceaiul in fata.
o piesa ca un vis, te face sa plutesti, sa iti doresti sa simti vantul in fata si aerul sarat pe buze. aproape uiti ca Olzon nu canta aproape deloc, si tot greul e dus de Hietala.
de ce nu exista nota 11?!?
11. Last of the Wilds
un instrumetal dragutzel- dar mult prea plin de aceleasi ritmuri celtice, si ce e prea mult strica. sub Moondance oricum.
12. Seven Days to the Wolves
fantezie Holopainen-ana, cu multe multe referinte la Stephen King, si putin dezamagitoare per-total, Hietala revine la stilul- urlu cat ma tin plamanii. si de ce nu? totusi melodia e cam prea terna- si iar revin ritmurile celtice- enough is enough. pentru mine, cea mai mare dezamagire. nu pentru ca e proasta, si pentru ca ma asteptam la altceva
13. Meadows of Heaven
care merge pusa dupa SDttW ca nuca-n perete. prea calma. nu proasta, dar nici extraordinara. buna de incheiat albumul.
fuse fuse si se duse. un album scump, cu ceva pretentii, si in orice caz foarte asteptat. e foarte bun, totusi sub Oceanborn si Century Child. totusi, bate Once la fund rau de tot. de ascultat/cumparat/pus la loc de cinste. pentru ca Nightwish n-a murit. it's alive and kicking (ass).
PS: desi nu e pe album, ci doar pe single, While your Lips are still Red e geniala! Hietala canta-din nou- si iar foarte bine. piesa inclusa pe Lieksa!, un film al unui regizor finlandez. vioara, pian, si Hietala. cred ca ma mut in Finlanda.
dupa o auditie de promo-album, tot ce pot spune e "somebody put my lower jaw up again". ma asteptam la orice, dar la asta nu.
sa fim intelesi, nu sunt mega-fan Turunen (ex-solista sutata-n partea posteriora in 2005), dar Eva a fost probabil cea mai proasta alegere pentru a ne obisnui cu vocea lu' madam Olzon. sincer, nu-mi spunea mare lucru. uneori imi aducea aminte de Sharon den Adel (Within Temptation) intr-o pasa (de cantat) proasta. Hell no.
Dark Passion Play e o capodopera. don't get me wrong, nu m-au apucat crizele de fangirl gone wild. dar e de ascultat/savurat
1. The Poet and the Pendulum
sau sufletelul lu' nenea Holopainen trantit (nu tocmai subtil) pe-o tava/pe-un portativ
song-ul incepe cu keyboard-ul magic al finlandezului, si cu niste soapte, pentru a continua cu vocea unui boy-soprano pe care eu l-am crezut duduia Anette at first.
incep chitarile, deja imi aminteste de ceva muzica de film. ca tot e Hans Zimmer preferatul "poetului" nostru. stau si ascult versurile. destul de dure. I cannot die, I the whore for the cold world. auch.
in 14 minute ai timp destul de meditat. ideea de muzica de film imi ticaie in cap- Olzon are calitati de soprana- wow- dar (din fericire!!!) nu e Tarja. i'm afraid, so afraid, of being raped again and again and again- soapte si impresia din ce in ce mai clara (si mai enervanta) de soundtrack. si... boom! here goes Hietala. nu intelegi mare lucru din ce zice, urla cat il duc plamanii. versuri dark, poate cele mai intunecate pe care le-au cantat ei vreodata.
today in the year of our Lord 2005 Tuomas was called from the cares of the day... WHAT THE FUCK? prea trista melodia, dar asta nu inseamna ca e proasta. doar ca doare.
2. Bye Bye Beautiful
inceput a la old Nightwish, Anette umbrita putin de Hietala si mesaj pentru Tarja.
Domnul mai sus mentionat racneste (iar) cat il tine - Bye bye beautiful , b... -nu, n-am auzit bine- ba da?!?- die die beautiful. o palma nu tocmai subtila fostei lor soliste. ca doar cantecul n-o fi adresat vanzatoarei de la alimentara din Kitee care s-a mutat cu sotul in Tampere. bye bye die die, si cantecul se termina. iti lasa putin un gust amar. ceea ce nu se poate spune si despre vocea basistului. omul asta chiar poate canta!!!
3. Amaranth
primul single, si un clip in care domnu' Holopainen ne arata ce pectoralii frumosi a facut el de cand merge la sala.
not bad at all (melodia, nu grupele musculare ale claparului). putin poppish in unele chestii, catchy, si - hopa!- prima piesa vesela de pe album. dar mai e cale lunga sa ne-ajunga. Reaching searching for something untouched- si aici Anette straluceste.
4. Cadence of her last breath
nu una din favoritele mele. Marco a la Tarot trecand prin Delain si Anette pentru prima si - Doamne-ajuta!- singura oara incercand sa semene cu Tarja. nimic special asa ca fast forward catre...
5. Master Passion Greed
n-as vrea sa fiu Marcelo Cabuli acum. adica sotul damei care-a lalait 10 ani cu NW, si pe care ceilalti il acuza ca ar fi indepartat-o de trupa.
chitarile urla in draci- la fel si Hietala. versuri grele, care acuza si taie-n carne vie. sau Tuomas se razbuna in cel mai bun fel in care poate- prin versuri. toata inocenta copilului de-altadata a disparut. daca esti influentabil, ai impresia ca sotul lui Turunen e un zgripturoi care n-a iubit-o si a folosit-o. ma rog.
prima piesa de nota 10 de pe album.
6. Eva
nu mare branza, poate ultima urma de inocenta din versurile lui Tuomas. fast fwd, ca e deja prea mult
7. Sahara
o nebunie de piesa. incepe cu ritmuri celtice. bine, bine, da' de ce Sahara? pentru ca... bloody hell! se continua cu cele orientale.
beat alert, si Olzon at her best. probabil piesa ii scoate cel mai bine in evidenta calitatile vocale, care din ce in ce mai des ma duc cu gandul la calitati de soprana inca nedescoperite. tematica- clar inspirata din zona despre care vorbeste si titlul. o revenire la o mai veche obsesie a lui Tuomas- Egiptul (vezi Tuthankamen si Pharaoh Sails to Orion), si referiri la 1001 de nopti (one thousand one nights I've seen). piesa-mi aduce aminte de Oceanborn, albumul meu preferat, fara vocea lui Tapio Wilska si cu inflexiunile de geniu ale Anettei cand te astepti cel mai putin.
inca un 10 curat. ma duc sa-mi iau narghileaua.
8. Whoever brings the night
Olzon canta bine, dar de asta ma convinsesem deja. versuri ceva mai usurele, si nu asa de dark. si iar impresia aia de muzica de film. neeeext
9. For the heart I once had
Olzon incepe cu o voce child-like. nu pot zice ca prima parte ma incanta. I've got to give her that- tipa are plamani. prea linistita pentru mine, desi versurile imi plac, nu am rabdare sa le ascult de mai multe ori. trec mai departe
10. The Islander
HELL YEA! ce ziceam mai devreme despre Hietala? ca stie sa cante. l-am subestimat. ritmuri celtice, bodhrane, flauturi si chitari acustice. si dor de mare. ma duce cu gandul la un Once upon a trubadour mult mai prelucrat. si la Jack Sparrow. mai ca-ti vine sa sutesti o corabie si sa pornesti direct spre... the end of world, cum zic versurile. sau macar pana-n Scotia.
piesa de ascultat iarna cu romul... aaa... pardon, ceaiul in fata.
o piesa ca un vis, te face sa plutesti, sa iti doresti sa simti vantul in fata si aerul sarat pe buze. aproape uiti ca Olzon nu canta aproape deloc, si tot greul e dus de Hietala.
de ce nu exista nota 11?!?
11. Last of the Wilds
un instrumetal dragutzel- dar mult prea plin de aceleasi ritmuri celtice, si ce e prea mult strica. sub Moondance oricum.
12. Seven Days to the Wolves
fantezie Holopainen-ana, cu multe multe referinte la Stephen King, si putin dezamagitoare per-total, Hietala revine la stilul- urlu cat ma tin plamanii. si de ce nu? totusi melodia e cam prea terna- si iar revin ritmurile celtice- enough is enough. pentru mine, cea mai mare dezamagire. nu pentru ca e proasta, si pentru ca ma asteptam la altceva
13. Meadows of Heaven
care merge pusa dupa SDttW ca nuca-n perete. prea calma. nu proasta, dar nici extraordinara. buna de incheiat albumul.
fuse fuse si se duse. un album scump, cu ceva pretentii, si in orice caz foarte asteptat. e foarte bun, totusi sub Oceanborn si Century Child. totusi, bate Once la fund rau de tot. de ascultat/cumparat/pus la loc de cinste. pentru ca Nightwish n-a murit. it's alive and kicking (ass).
PS: desi nu e pe album, ci doar pe single, While your Lips are still Red e geniala! Hietala canta-din nou- si iar foarte bine. piesa inclusa pe Lieksa!, un film al unui regizor finlandez. vioara, pian, si Hietala. cred ca ma mut in Finlanda.
Subscribe to:
Posts (Atom)