Remember, remember, the 5th of November

Sau a 5-a vizionare de V for Vendetta, azi-noapte. Unul dintre filmele mele favorite. Bine, bine, o sa ziceti, e un film kickass, dar nu de trecut acolo in lista de filme "de suflet". Ei bine, think again.
Pentru mine, e unul din cele mai sensibile filme facute in ultimul timp. Si aici Tiberiu (aka Tezeu, cautati-l in blogroll) o sa ma contrazica, pe motiv ca e doar, citez, "indoctrinare". Pentru democratie, of course, dar tot indoctrinare.
Not so fast, Sfintia Voastra. Recunosc. una dintre ideiile principale ale filmului asta e. Dar nu singura. Prin toate elementele si simbolurile, uneori atat de subtile, prin toate aluziile si referirile la lucruri pentru CHIAR merita sa mori (libertate, frumusete, si mai ales.... dragoste). Trandafiri rosii intr-o lume gri. Muzica intr-o lume surda. Dragostea ca sacrificiu suprem.
Hugo Weaving e genial, cel mai bun rol al sau ever (care Agent Smith. care Elrond?). Natalie Portman nu mi-e prea simpatica asa ca nu m-a impresionat in mod special. Dar nu joaca rau.
Dar sa revenim la V. V nu e un erou, si nici macar nu pretinde asta. E doar un om care incearca sa-i pedepseasca pe cei care i-au distrus viata, dar care e constient ca o revolta de unul singur n-ar avea rezultate, si ca, in acelasi timp, multimea are nevoie de un lider, sau macar de un impuls, pentru a indrazni sa protesteze, mai mult sau mai putin violent.
Ideea cu mastile, de la sfarsit, e geniala. Toate personjele moarte de-a lungul filmului re-apar de sub masti, si chiar Weaving e printre ei.
De ce merita vazut? Pentru ca, la fel ca si Equilibrium-ul lui Kurt Wimmer, e, dincolo de scenele kickass de lupta (care nu lipsesc din niciunul din filme), un film cu o sensibilitate si o inteligenta speciala. Pentru ca in multitudinea de pelicule violente si-atat, sunt unele care au si ceva de zis. Si chiar mai mult decat atat, trezesc sentimente. Pe mine Matrix nu ma incalzise prea tare, cu toate mesajele sale, tocmai pentru ca-i lipsea acest sentimentalism deloc gratuit.
Si pentru ca scena de final, in care Parlamentul face bum!, e absolut delicioasa.
I see you've found my underground, help yourself to guns and ammo....

exces de inteligenta

o anumita tuta care nici macar nu merita sa fie numita, are impresia ca e mare geniu, si sta probabil toata ziua cu curul in scaun si cauta greselile altora. cand ea o face de oaie rau de tot in aproape tot ce face.
a ajuns sa-si transforme locul de munca intr-o cocina, dar e mare critic al greselilor altora. stiti voi aia cu paiul din ochiul altora si barna din cel propriu.

draga mea, stai linistita, nu esti unde esti ca esti prea desteapta, prea priceputa sau asa ceva. nici macar frumoasa nu esti, sa zici ca de asta te-au ales. a, nu. no way. esti pur si simplu singura dispusa sa le accepte futaiurile si frecusul pe creier. ceea ce arata o doza de disperare a lor si una de inconstienta a ta. asa ca inainte sa te iei de greselile unora, ai grija, te rog, ca site-ul ala de unde-ti iei banii sa nu mai toarne la informatii gresite cu carul, si corecteaza-ti dracului textele inainte sa le dai in tipar. nu de alta, dar esti penibila. a, si ca fapt divers, nu mai pleca urechile la toate barfele din firma despre fosti angajati. cand o sa zbori (which will happen sooner or later), la fel or sa zica de tine, daca nu si mai si. de ce? pentru ca tu ai putea la fel de bine sa vinzi ceapa la aprozar, ca oricum nici asta nu e mai mult decat o slujba pentru tine, in nici un caz o pasiune.