Sau a 5-a vizionare de V for Vendetta, azi-noapte. Unul dintre filmele mele favorite. Bine, bine, o sa ziceti, e un film kickass, dar nu de trecut acolo in lista de filme "de suflet". Ei bine, think again.
Pentru mine, e unul din cele mai sensibile filme facute in ultimul timp. Si aici Tiberiu (aka Tezeu, cautati-l in blogroll) o sa ma contrazica, pe motiv ca e doar, citez, "indoctrinare". Pentru democratie, of course, dar tot indoctrinare.
Not so fast, Sfintia Voastra. Recunosc. una dintre ideiile principale ale filmului asta e. Dar nu singura. Prin toate elementele si simbolurile, uneori atat de subtile, prin toate aluziile si referirile la lucruri pentru CHIAR merita sa mori (libertate, frumusete, si mai ales.... dragoste). Trandafiri rosii intr-o lume gri. Muzica intr-o lume surda. Dragostea ca sacrificiu suprem.
Hugo Weaving e genial, cel mai bun rol al sau ever (care Agent Smith. care Elrond?). Natalie Portman nu mi-e prea simpatica asa ca nu m-a impresionat in mod special. Dar nu joaca rau.
Dar sa revenim la V. V nu e un erou, si nici macar nu pretinde asta. E doar un om care incearca sa-i pedepseasca pe cei care i-au distrus viata, dar care e constient ca o revolta de unul singur n-ar avea rezultate, si ca, in acelasi timp, multimea are nevoie de un lider, sau macar de un impuls, pentru a indrazni sa protesteze, mai mult sau mai putin violent.
Ideea cu mastile, de la sfarsit, e geniala. Toate personjele moarte de-a lungul filmului re-apar de sub masti, si chiar Weaving e printre ei.
De ce merita vazut? Pentru ca, la fel ca si Equilibrium-ul lui Kurt Wimmer, e, dincolo de scenele kickass de lupta (care nu lipsesc din niciunul din filme), un film cu o sensibilitate si o inteligenta speciala. Pentru ca in multitudinea de pelicule violente si-atat, sunt unele care au si ceva de zis. Si chiar mai mult decat atat, trezesc sentimente. Pe mine Matrix nu ma incalzise prea tare, cu toate mesajele sale, tocmai pentru ca-i lipsea acest sentimentalism deloc gratuit.
Si pentru ca scena de final, in care Parlamentul face bum!, e absolut delicioasa.
I see you've found my underground, help yourself to guns and ammo....
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
4 comments:
Oare chiar ar trebui sa murim pentru libertate si iubire? (nu pun aici frumusetea pentru ca frumusetea e subiectiva si daca ar fi sa murim pentru ea pana acum ne-am strange de gat unii pe altii) oare nu sunt iubirea si libertatea doar doua idealuri asezate de cei ce-au citit prea mult si sunt cam plictisiti? Oare poti sa straiesti liber, oare poti sa iubesti daca nu traiesti? Oare nu este martiriul doar o sinucidere insignifianta pentru un scop autoimpus, doar dintr-o neputinta de a continua lupta?
Ca sa nu mai pun dureroasa intrebare 'DE CE?" De ce trebuie sa murim pentru libertate, de ce trebuie sa murim pentru iubire dar mai ales... de ce imi vars eu ideile neghioabe pe blogul tau?
Sper sa ma ierti :D si pe scurt... deci am dreptate :p
Asta e un mod FOARTE egoist de-a gandi. nu stiu daca ma intelegi. cum in revolutii unii mor pt libertatea altora... cum in razboaie milioane de soldati se sacrifica pentru altii... cam asta e ideea.
si apropo, nu-s plictisita. doar indragostita. dar asta e alta chestie, stii tu ce si cum, n-are rost sa o discutam din nou :P .
si nu, tu niciodata n-ai dreptate. uite de-aia, na! :P
Mai, de obicei oamenii intra in armata pe timp de razboi mai degraga pentru ca daca NU o fac ii vaneaza Politia Militara si-i baga in batalioane disciplinare care sunt mai carne de tun ca aia mai putregaita carne de tun.
Sa nu mai vorbesc despre revolutii. Acolo toata lumea iese pe strada ca este satula de un anumit regim (sau ca sunt atatate masele de catre anumite grupuri de influenta) si merg in speranta ca vor cladi un viitor mai buni pentru ei, ideea fiind ca in acest proces sa nu fie ucisi de catre armata care nu stie exact ce trebuie sa faca (oare este ea in serviciul natiunii sau al liderului si desi aparent este o intrebare la care se raspunde usor, daca stai sa te gandesti putin lucrurile divagheaza si ajungi la alte concluzii... teoretice desigur).
Sper totusi sa nu apucam vremuri tulburi si sa ne moara inimile tineresti dupa iubiri timpurii mai degraba decat dupa vreo utopie sociala imposibil de atins in practica.
P.S. Imi cer scuze din nou pt. postul lung :D
Sa srii ca mai sunt si oameni care considera ca a muri pentru o cauza is worthwhile. putini, ce-i drept, but there still are.
PS: long posting is good posting :D
Post a Comment